Business

212961317_88880a32a8_b

Detașare


Un text mereu actual. Mergeti si cititi tot articolul.

Chiar daca tu iti poti pune gandurile si prioritatile in ordine, cei din jurul tau vor continua sa te bombardeze cu “problemele” identificate de ei. Cum scapi de asta? Foarte simplu: refuzi sa internalizezi problemele servite. Pasul urmator: le spui celorlalti ca nu vrei sa ai discutii despre interminabilele probleme, ci doar despre rezolvari. Fortezi prezentarea lucrurilor grupate in observatie+rezolvare.O sa devii usor insuportabil si toti o sa se planga celor din jur, spunandu-le despre indiferenta ta, mereu prezentata ca fiind fatala sau cu consecinte inimaginabile. Dupa o vreme, vei deveni din ce in ce mai putin bombardat si mult mai relaxat.

Obliga-i frumos pe cei din jur sa vina mereu si cu rezolvari. O metoda buna este sa spui ca nu te intereseaza inca o problema, ci doar rezolvarea sa. Fara voia lor, cei din jur sunt mesageri ai stresului si ai panicii. La tine trebuie sa se opreasca acest val.

Nu pledez pentru ignoranta sau nepasare. Cred ca e bine sa asculti, insa niciodata sa iei decizii sub presiunea celor din jur. Cred ca timpul si linistea fiecaruia valoreaza mult si mi se pare inacceptabil ca acestea sa fie ruinate de oamenii pe care mereu situatia este calare (si nu invers).

Asemenea samuraiilor, trebuie sa poti sa iei decizii de viata si de moarte in timpul catorva rasuflari. Din fericire, nu luam astfel de decizii foarte des. Morala ramane: pentru a fi relaxati trebuie sa nu ignoram luarea unor decizii – chiar daca ignorarea “problemei” este cel mai adesea decizia necesara.

Sunt putine situatiile cu adevarat grave, insa sunt multe momentele in care ne comportam ca si cum ar urma sa cauzam sfarsitul lumii moderne. Problemele cotidiente nu sunt niciodata cu adevarat grave. Exista doar cateva momente care iti altereaza iremediabil viata, iar atunci rar ai tu vreun control. Nu are sens sa traiesti intr-o continua teroare impusa, in sentimentul acela care iti spune ca “nu faci fata problemelor”.

Articol integral pe blogul autorului, Dragos Manac.
Sursa imagine